Ondre Pivec - org
Martin Novak - dm
Taras Voluzek - b
Iphraim Golden - perc, voce
Thyago Ferreira - g
Jonathan Ramirez Garcia - voce
Yvonne Sánchez - voce
Yvonne
Sánchez nu a vrut
să devină solistă de
jazz, însă destinul a dus-o
pe această cale. Ea este prin
excelenţă un muzician autodidact şi
are un stil unic de interpretare. Călătoria
unui muzician nu este niciodată plănuită,
iar Yvonne nu face excepţie. A
concertat în Germania, Israel,
Portugalia, Franţa, Cuba, Brazilia şi
Statele Unite ale Americii. Aceste
culturi diferite au acţionat asemenea
unui catalizator al dezvoltării
ei. Pe măsură ce se îndepărtează de
jazzul convenţional, ea îmbrăţişează muzica
rădăcinilor ei latine, Bossa
Nova şi Samba. Efectele acestor
influenţe pot fi auzite la începutul
albumului „Invitation“ (2001), înregistrat
alături de renumitul Robert Balzar
Trio. Anul următor, „Invitation” a
fost nominalizat la premiile Grammy
din Cehia.
Această solistă de jazz polonezo-cubaneză,
cu vocea ei dulce ca mierea, a vrăjit
publicul din întreaga lume. După ce
a fost percuţionistă pentru
o scurtă perioadă de timp alături
muzicieni de top din Polonia, inclusiv
Jozef Skrezek, s-a mutat în Germania şi
a lăsat muzica în urmă.
În 1994 s-a mutat la Praga. În
câteva luni a devenit un punct
central al scenei jazzistice pragheze şi
a cântat cu cei mai buni muzicieni
ai ţării inclusiv basistul
Robert Balzar, pianistul Jan „Najponk” Knop şi
saxofonistul Karel Ruzicka Jr. Repertoriul
ei cuprinde de la standarde de Duke Ellington,
Richard Rodgers şi Lorenz Hart până la
temele de bossa nova ale lui Antonio
Carlos Jobim.
Yvonne pregăteşte în
momentul de faţă al doilea
album al său care va cuprinde în
mare parte jazz.
La fel de „acasă” în
bebop, bossa nova şi blues, Yvonne
combină eleganţa stilată a
Ellei Fitzgerald, fraza lui Mel Torme şi „condimentul” Ritei
Moreno pentru a crea ceva rar: adevărată originalitate.
Tematica abordată de ea se întinde
de la Thelonious Monk şi Billy Strayhorn
până la Antonio Carlos Jobim,
iar ea face ca fiecare melodie să sune
ca şi cum aceştia au compus-o
special pentru ea. Spre exemplu, orchestraţiile
ei pentru „Lover Man” al
lui Ellington sau pentru „Well,
You Needn’t” al lui Monk
sunt proaspete şi entuziaste.