Hadara
Levin-Areddy a absolvit New
York University, secţia Film/Televiziune, şi
a locuit în New York timp de
7 ani. S-a întors în Ierusalim şi în
2000 şi-a început cariera
muzicală. A început să-şi
compună melodiile acompaniată de
pian, a început să le interpreteze
pe scenă şi a primit imediat
reacţia pozitivă din partea
fanilor, mass-mediei şi industriei
muzicale israeliene care au considerat-o
cel mai inovativ, prolific şi
inspirat artist de gen al vremii. Este
o textieră rebelă care a
câştigat inimile auditoriului
cu stilul său independent, cu
versurile acide şi un simţ al
umorului nebun.
Hadara a fost desemnată vocalista/textiera
de muzică alternativă a anului
2002, iar în prezent este nominalizată pentru
Vocalista Anului de Canalul TV de muzică israelian.
Transpunând ritmurile new york-eze în
melosul ebraic, muzica vocalistei şi
textierei Hadara Levin-Arredy datorează mult
sensibilităţii soul-jazz a
lui Joni Mitchell şi atitudinii
independente a lui Ani DiFranco. Muzica
ei este sensibilă şi erotică,
dar stilul pe care ea însăşi îl
descrie ca „kick-blue rock-n’-soul” nu
putea să se nască decât în
America. În marea lor majoritate
având ca instrument de bază pianul şi
adesea acompaniate de R&B contemporan,
cântecele lui Arredy ar fi putut
fi extrase din cartea de cântece
ale lui Eriah Badu dacă ar fi fost
transcrise de mâna dreaptă a
Fionei Apple şi de cea stângă a
lui Joan Armatrading. Luminoasa „Happy
Bossa” contrastează puternic
cu acerba „What the Fuck”, în
timp ce amândouă emană o
onestitate copilărească şi
o maturitate a transmiterii, aproape
ca şi când Blossom Dearie
a înregistrat un album cu cover-uri
Tori Amos. Subiectele cântecelor
ei sunt emoţinale dar nu într-un
sens plângăcios, ci mai degrabă un
catharsis între ea şi public.
Valoarea lui Arredy este deja recunoscută în
Israel şi sperăm că ultimul
sau album va atrage atenţia întregii
lumi, atenţie pe care o merită.
Când se află la pian,
muzica i se scurge fără efort
din degete în stilul boemian,
de blues rock ce poate fi comparat
cu cel al lui Joni Mitchel şi
Janis Joplin. Tot ce este legat de
Hadara este real şi onest. (Sunday
Mail UK/04.11.2002)
